CARNEVAL

Ce este un carnaval?

Dacă eşti curios de ce se numeşte carnavalul carnaval şi de unde vine această denumire, neapărat să citeşti următoarele rânduri!

Originea cuvântului „carneval”

„Carneval” are la bază cuvântul carne, deoarece perioada carnavalului este înaintea postului. Iniţial, această expresie a însemnat marţea lăsatului sec de carne. „Carne vale" înseamnă: adio carne. Carnea însă nu se referă numai la caracterul perioadei dinaintea postului, ci şi la petrecerile cu multă mâncare şi băutură din timpul carnavalului. În această perioadă se consuma multă carne (de porc, vită sau pui). După alte opinii, originea cuvântului „carneval” are la bază expresia „carrus navalis”, ceea ce înseamnă căruţă în formă de navă. Aceasta a avut legătură strânsă cu festivităţile dedicate lui Dionis, deoarece în cadrul acestora protagonistul era purtat prin tot oraşul cu o căruţă în formă de navă, ca un simbol al fertilităţii şi bogăţiei. Această explicaţie probabil că este greşită, deoarece în italiană „carrus” întotdeauna se scria cu doi de r, iar cuvântul „carneval” în toate circumstanţele şi păstrat scrierea cu un r.

Festivităţi dedicate lui Dionis în Grecia antică

Înrudirea carnavalului cu festivităţile lui Dionis totuşi nu este fără fond, deoarece în Grecia antică a existat o serbare dedicată lui Dionis, care cade tocmai în aceeaşi perioadă cu cea a carnavalului de azi. Aceasta s-a numit „Dionis cel mic”, care la sate a fost sărbătorită în lunile decembrie şi ianuarie. Petrecerile s-au asociat cu defilări mascate, cu muzică şi dansuri. Din aceste petreceri s-a născut mai târziu comediile din Atena. Acestea au fost ţinute mai ales de oamenii de la sate. (Festivităţile numite „Dionis cel mare” au căzut pe perioada de primăvară, când în lunile martie şi aprilie, mai ales oamenii de la oraşe, au sărbătorit vinul cel nou, înflorirea viilor. În cadrul acestora s-au organizat şi întreceri dramatice, din care s-au născut mai târziu dramele din Atena.)

Originea cuvântului carnaval (fărşang)

Denumirea ungurească fărşang are la bază cuvântul bavarezo-austriac „Fasching”. Această expresie – la fel ca şi carnavalul – în evul mediu a avut legătură cu postul, şi a însemnat noaptea dinaintea postului. Fastnacht, varianta literară a „Fasching”-ului, arată mai exact acest lucru, deoarece fasten înseamnă post iar Nacht înseamnă noapte. Mai târziu, această expresie s-a referit la toată perioada dinaintea postului.

Carnavalul de la Veneţia

În Europa de Sud, carnavalul a fost unul dintre cele mai mari festivităţi ale anului, o perioadă specială, când oamenii au fost relativ mai liberi, puteau să-şi exprime părerile fără să fie pedepsiţi. Perioada carnavalului a început în ianuarie şi odată cu apropierea postului, agitaţia a fost tot mai mare. Carnavalul a fost organizat în centrul oraşului, în aer liber. În Veneţia petrecerea avea loc în piaţa San Marco. Carnavalul de la Veneţia se asemăna cu o comedie uriaşă, unde străzile erau scena, locuitorii oraşului erau actorii şi totodată admin/publicul manifestărilor. Publicul se uita la mulţimile participante la carnaval de pe balcoanele caselor. De fapt, nici nu se ştia cine face parte din actori şi cine din admin/public, deoarece de multe ori femeile care se uitau de pe balcoane aruncau cu ouă defilatorii, iar mascaţii deseori intrau în case, fără ca cineva să-i ia la răspundere. De altfel, măştile de la carnavalul din Veneţia erau foarte populare şi în alte zone ale Europei. În Ungaria de pe vremea regelui Matei, măştile şi costumele erau aduse din Italia. Carnavalul din Veneţia azi este o curiozitatea turistică.

Carnavalul de la Bazel

Bazel a fost renumit după carnavalul lui, dar acesta fiind un oraş protestant, şi festivităţile erau mai puritane decât în alte părţi. Elveţienii conservatori au condamnat vulgaritatea şi desfrâul, ei şi-au bătut joc în primul rând de politică şi de graiul ciudat care se vorbea la Bazel. Totuşi, câteodată şi comportamentul reţinut s-a transformat în vehemenţă. În anul 1376, tocmai pe vremea carnavalului de la Bazel a izbucnit răscoala contra clasei domnitoare austriece. În catedrala din Bazel şi în sediul consiliului orăşenesc au intrat numeroase persoane mascate, şi au constrâns guvernul să-şi democratizeze legile. Carnavalul din Bazel au dus şi la modernizarea jocurilor legate de această sărbătoare. Grupurile care concurau se prezentau în faţa unui juriu, care le acorda premii în bani după meritele lor.